Creşterea spirituală a COPIILOR

„Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura şi vorbesc… Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor, ci voi vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe care le-a făcut. El a… poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.” (psalmii 78:1-7).

Ca şi învăţător de copii, la şcoala Biblică, având fraţi mai mici şi iubind copii, am avut pe inimă dorinţa de a scrie şi a dezvolta sistematic (sistematic deoarece, dacă m-aş pune să fac un studiu depre această temă, ar trebui să scriu un volum imens; deaceea, în lucrarea de faţă voi cuprinde doar lucrurile cele mai importante, prezentate sistematic) despre lucrarea cu copii şi modul de a lucra cu ei, în a-i ajuta să crească spiritual, de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a dori să se apropie de El. Personal, privind în jurul meu am observat o mare neglijare faţă de cei mici şi de cei adolescenţi; se observă o mare nepăsare în educarea spirituală a copiilor. Parcă în tot mai multe familii, chiar şi în cele creştine – din păcate – se observă o slăbire, la nivel educaţional spiritual. Acest lucru se datorează pe deoparte faptului că, diavolul luptă cu forţă în a-i face pe părinţă să nu-şi mai poată educa copii lor. Iar pe de-o altă parte, se datorează împlinirii cuvântului din 2 Timotei 3:2, unde este menţionat că, „în zilele din urmă… oamenii… vor fi neascultători de părinţi”, acest fapt legându-se de primul. Nu sunt mulţi oameni azi, care să se intereseze de creşterea spirituală a unui copil. Parcă cei care doresc să facă ceva în domeniul „teologic”, fug să ocupe locuri de: predicatori, păstori, misionari (activităţi care pot avea de a face şi lucrarea cu copii) sau alte activităţi de slujire; însă, tot mai puţini se gândesc să slujească în formarea copiilor pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Nu vreau să lungesc prea mult introducerea, de aceea, în continuare voi prezenta 5 idei-întrebăti importante depsre „educarea spirituală a copiilor” şi răspunsul lor.

1. De ce să educăm copii, din punct de vedere spiritual? Pot fi cuprinşi copii în acest tip de educaţie? Da. Dar de ce?

În primul rând noi ajutând un copil să crească spiritual, de fapt „corectăm” viitorul; adică formăm un viitor bun societăţii. Într-un copil se vede clar, desluşit viitorul scietăţii. Dacă copii, vor fi educaţi spiritual, atuci viitorul societăţii, se va bucura de oameni educaţi, intelectuali şi nunumai, dar şi oameni pregăţiti pentru împărăţia lui Dumnezeu. Dacă copii, nu sunt educaţi spiritual, societatea va avea un viitor dezastruos. Prin copil se vede viitorul, acesta în funcţie de cum este educat moral, spiritual! Ca şi exemple Biblice putem să ne uităm la:

Moise a spus acest lucru foarte clar copiilor lui Israel în cartea Deuteronom. Se pregăteau să intre în Ţara Promisă şi de ce cel puţin 4 ori Moise le-a spus că viitorul lor în această ţară depinde de felul în care îşi vor educa copii. (Deuteronom 4:9,10; 6:3,7; 11:19,21; 31:12,13). Şi psalmistul s-a gândit la generaţia viitoare când a scris Psalmii 78.

În al doilea rând, trebuie să ne ocupăm de creştera spirituală a copiilor, deoarece nu este voia Lui să, piară nici unul „din acesti micuţi.” Cât timp a stat Domnul Isus pe acest pământ, El a evanghelizat nu doar oamenii mari, ci şi „oamenii mici.”

Chiar în Luca 18:15, Domnul Isus se opreşte şi în dreptul celor mici: stă de vorbă cu ei, îi binecuvintează, de şi au existat critici din partea altora. Şi azi sunt oameni, care critică lucrarea sfântă cu copiii, spunând că „ei sunt mici şi nu pot să înţeleagă!” O afirmaţie total eronată! Dacă privim în jurul nostru, observăm că, cei mici prind mai repede în memorie la ceea ce se întâmplă în jur, mai ales în domeniul tehnologiei. Sunt atât de multe lucruri înspăimântătoare ce au loc astăzi între copii şi împotriva copiilor noştri: droguri, crime, violenţă, pornografie, învăţături false, ocultism, alcoolism şi casete video (CD-uri) mizerabile. Situaţia poate fi mult mai rea decât am spus mai nainte. Am văzut deja că, toţi copiii (care nu L-au primit pe Hristos) sunt morţi spiritual, au o natură păcătoasă şi sunt afară din Împărăţia lui Dumnezeu. Deaceea este important să ne ocupă de creşterea lor spirituală, fie că sunt ai noştrii, fie nu. Noi avem datoria sfântă de a îngriji de creşterea spirituală a copiilor, chiar dacă nu-i avem pe toţi (însă vom ajuta părinţii în educarea spirituală a copiilor lor, prin şcoli Biblice).

2. Acum, după ce am observat răspunsul Biblic, al lui Dumnezeu, de ce este necesar să aducăm copiii, să ne ocupăm de creşterea lor spirituală; apare o altă întrebare majoră: Cum să ne pregătim în educarea copiilor, în creşterea lor spirituală? Această întrebare este valabilă nu numai pentru părinţi (sau pentru cei ce vor să fie părinţi), ci şi pentru cei care vor să devină consilieri spirituali, asistenţi sociali sau educatori spirituali şi se vor ocupa de aceştia. Răspunsul la acestă întrebare nu este dificilă; dar poate este dificil să facem ceea ce trebuie, ca să putem fi pregătiţi în educarea lor spirituală. Adică, noi am înţeles clar chemarea lui Dumnezeu pentru a lucra cu copiii (aici nu este vorba de părinţi, ci de asistenţi sociali, consilieri sau educatori spirituali), trebuie să ţinem cont de câteva principii, pentru a ştii cum să ne ocupăm de copii în creşterea lor spirituală.

Un prim principiu, este: Noi trebuie să Îl vedem pe Dumnezeu aşa cum este El în realitate. Dacă noi nu Îl înţelegem pe Dumnezeu aşa cum este El, nu vom înţelege nici lucrarea cu copii şi cum să o facem. Noi trebuie să creştem în cunoaşterea Dumnezeirii. Tot astfel cum un copil, trebuie să cunoască menirea tatălui său pământesc, pentru a ştii să-i facă voia lui; aşa este cu noi, în cunoaşterea Dumnezeirii Lui. Pentru a ajunge la cunoaşterea Dumnezeirii Lui, trebuie să studiem Cuvântul Lui, Biblia. Biblia, are trei motive pentru care există: Să ne arate cum este El; Să ne arate cum suntem noi; Să ne arate cum putem deveni ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi, prin mântuire şi sfinţire. De aceea scopul primar al Bibliei, este să ne releveze cum arată Dumnezeu.

Un alt principiu, este: Trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu într-un mod personal, tot mai bine. (Exod 33:13; Pslamii 9:10; 36:10; 46:10; Ieremia 9:24; Daniel 11:32; Osea 6:6; Ioan 10:14; 14:7; 17:3; Efeseni 1:17; Filipeni 3:8,10; 2 Timotei 1:12; 2 Petru 1:2; 2 Petru 3:18; 1 Ioan 5:20). Principiul cunoaşterii lui Dumnezeu şi al răspunderii noastre pentru acest lucru este ilustrat şi în anumite imagini prezentate în Biblie care arată relaţia dintre Dumnezeu şi noi (Efeseni 5:22-32; Evrei 12:5-11; Matei 25:14-46; Ioan 10:1-18). În toate relaţiile prezentate mai sus avem nevoie să ajungem să Îl cunoaştem pe El mai mult şi mai adânc – ca Soţul nostru, Tatăl nostru, Conducătorul nostru şi Păstorul nostru.

Un ultim principiu de care trebuie să ţinem cont, pentru a fi pregătiţi de lucrarea creşterii spirituale a copiilor, este şi acesta: Noi trebuie să ne concentrăm toată atenţia asupra lui Dumnezeu când citim în Biblie, cănd ne rugăm, când Îl Lăudăm sau când suntem în necaz sau prin orice alte situaţii prin care trecem în viaţă.

Dacă vom ţine cont de aceste 3 principii importante, pe care le-am putea integra într-o singură idee, şi anume: noi trebuie să depindem în toate lucrurile de Dumnezeu, nu numai atunci când trebuie să ne ocupăm de creşterea spirituală a copiilor, ci în toate domeniile vieţii, prin care vom trece!

3. Acum după ce am aflat cum să ne pregătim, să lucrăm cu copii, în vederea creşterii lor spirituale; apare o altă întrebare (întrebări şi întrebări, pentru a şti cum să lucrezi cu copii!). Nu e destul să fii sfânt – să fi pregătit într-un anumit domeniu, dacă nu practici acea slujbă. Este un lucru neînţelept! Întrebarea este: Cum să creştem spiritual un copil? Cum să ajutăm la aceasta? Pentru a ştii răspunsul la acestă întrebare, trebuie să ţinem cont – iară-şi – de câteva principii Bilbice, foarte importante!

În primul rând, când vorbeşti cu un copil, ajută copilul să se simtă în largul lui. Zâmbeş-te şi… spune-i cât de bucuros eşti că el vrea să vorbească cu tine. Întreabă-l câţi ani are şi apoi foloseşte-i numele în timpul conversaţiei.

Al doilea principiu: Identifică problema copilului. Nici un doctor nu va prescrie un medicament… fără a examina pacientul şi a încerca să vadă ce este rău cu el. Acelaşi lucru e valabil şi în consilierea copiilor.

Un alt principiu: Fi sigur că acest copil înţelege Evanghelia. Dacă copilul nu cunoaşte Evanghelia, trebuie mers la următorul principiu, şi anume: Foloseşteun verset Biblic pentru a-i arăta calea mântuirii. Acesta este probabil pasul cel mai important şi asupra căruia trebuie să te opreşti mai mult timp.

După ce copilului i s-a explicat planul de mântuire a lui Dumnezeu prezentat în versetele Bibiei, precum: Ioan 3:16; 6:37; Fapte 3:19; 16:31; Romani 10:31; Apocalipsa 3:20 sau altele care pot fi explicate pe-nţelesul lor, întreabă-l dacă doreşte să se încreadă în Hristos sau preferă să meargă acasă şi să se mai gândească asupra acestui lucru. Dacă copilul acceptă să-L primească pe Domnul Isus, Propune-i să vorbească cu Domnul Isus şi să-L roage să-L mîntuiască. După ce l-a acceptat pe Isus ca, Mântuitor personal în inima lui, trebuie să-i vorbeşti despre siguranţa mântuirii; iar după aceea poţi să propui o rugăciune de mulţumire. Apoi, nu e destul, doar să-l conduci pe copil la Hristos, mai departe urmează creşterea spirituală a copilului; de aceea trebuie să se înceapă munca de creştere spirituală, în care să-i explici copilului despre ceea ce el trebuie să facă în viitor. Să citească Biblia, să se roage, să-L Laude pe Dumnezeu; şi astfel va ştii cum, să se comporte în societate. Însă e bine să te ocupi de el cât mai des şi să vorbeşti cu el, iar apoi copilului, îi trebuiesc promisiuni din Biblie, pentru a înţelege ce rost are să creşti spiritual.

4. După ce copilului a fost ajutata să crească spiritual, o altă întrebare, care se naşte, este: pe ce ne bazăm în educarea copiilor? În cele scrise la întrebarea anterioară, ar trebui să ştim deja răspunsul. Răspunsul la această întrebare, este unul foarte clar.

În primul rând, este Porunca Domnului Isus din Marcu 16:15. În acestă poruncă sunt cuprinşi şi copii. „Orice făptură” , înseamnă şi copii, şi ei sunt făpturi create de Dumnezeu!

Apoi avem exemplele Domnului Isus. El „a rânduit dintre ei 12, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască” (Matei 3:14).

Exemplu Apostolului Pavel. Galateni 4:19; Epistolele lui Pavel din Noul Testament au fost scrise ca să-i ajute pe aceşti noi creştini ai bisericii să cresacă spiritual. A scris despre mulţi tineri, în epistolele lui. De exemplu, i-a numit pe Timotei şi Onisim „fii săi în credinţă”, şi a simţit o responsabilitate pentru creşterea lor. Trebuie să menţionez că, sunt oameni maturi, care de fapt sunt prunci în spirit şi nu au o maturitate cerută de Dumnezu.

Există şi alte principii, pe care trebuie să ne bazăm în educarea copiilor.Încrede-te în Duhul Sânt. Conform versetului din Matei 18:14, El nu doreşte pieirea nici măcar a unui singur copil. Nu uita că Duhul Sfânt poate să salveze copilul, chiar dacă tu faci greşeli în consiliere. Cel care ajută la creşterea spirituală a copilului, trebuie să se bazeze pe Duhul Sfânt, nu pe ceea ce ştie el, şi cum ştie să consilieze.

Pentru ca, să fie mai uşor educatorului, să se bazeze pe Duhul Sfânt, el trebuie să se roage să fie înţelept. De fapt a fi înţelept, înseamnă a avea Duhul Sfânt, în cazul în care e vorba de înţelepciunea care vine de sus (Iacov 3:17). Însă, în educarea unui copil, din punct de vedere spiritual, este nevoie de înţelepciunea care vine de sus.

Dacă educatorul spiritual, se lasă condus de Duhul Sfânt – Înţelepciunea de sus, el trebuie să fie pregătit. Duhul Sfânt îşi face partea Lui, dar dacă omul nu face nimic, Duhul Sfânt nu-şi va mai face partea Lui. De aceea este bine să ceară înţelepciune ca, să se poată pregăti în lucrarea de creştere spirituală a copilului! Educatorul trebuie să se pregătească prin rugăciune şi studiu Biblic.

Sensibilitatea. Trebuie să fii sensibil şi să accepţi călăuzirea Duhului Sfânt în ceea ce vei spune copilului. Nu uita că fiecare copil e unic. Unii copii au nevoie de mai mult ajutor şi explicaţii decât alţii. Este mai bine să ai un plan de consiliere, dar s-ar putea ca El să te conducă într-o direcţie pe care nu ai anticipat-o.

Fi sensibil la călăuzirea Duhului Sfânt în legătură cu durata consilierii. Trebuie să consiliezi şi să conduci un copil, doar atât cât este el pregătit să meargă. Este foarte importantă călăuzirea Duhului Sfânt; ca şi consilier spiritual, educator moral sau părinte, atunci când stă de vorbă cu copilul său, sau cu copilul altuia, să fie sensibil la călăuzirea Duhului Sfânt. Nu toţi copiii, vor acţiona la fel sau în modul cel, la care se aşteaptă educatorul – implicat în influienţa creşterii spirituale a copilului. Câţi copiii există în lumea aceasta, cam atâtea modalităţi de apropiere faţă de ei; adică: sunt unii mai deschişi la Cuvântul lui Dumnezeu; sunt alţii mai respingători faţă de planul de Mântuire, prezentat în Scripturi; sunt alţii care se lasă influienţaţi de mediul în care trăiesc. Nu trebuie uitat faptul că: sunt unii copii care, nu au părinţi, sunt ai străzii; sunt alţi copii, care au probleme în familie, părinţii beau sau sunt divorţaţi; sau sunt fel şi fel de probleme pe care le au unii copii (lipsa dragostei din partea părinţilor, nu sunt educaţi corespunzător normelor unui părinte adevărat, alţii din contră, sunt prea băgaţi în seamă de părinţi, etc.). Educatorul moral, trebuie să se gândească şi să ţină cont de aceste lucruri, atunci când stă de vorbă cu un copil, în scopul de-al ajuta la creşterea spirituală. Cel care îi este părinte, are responsabilitatea, de a-şi cunoaşte copilul! Astfel îi va fi mai uşor să se apropie de el si să-l ajute în creşterea lui spirituală (nu trebuie uitat lucrul acesta: cât de matur spiritual este părintele, atât de matur spiritual va creşte şi copilul său! Nu va trebui să se aştepte la o sfinţenie din partea copilului, dacă el nu este aşa!).

Un alt principiu, este fii meticulos şi rezervă-ţi timp suficient. Mai ales părinţii, au datoria de a-şi face timp pentru proprii copii, pentru ai cunoaşte mai bine şi a le înţelege nevoile lor spirituale.

Următoarele principii pe care trebuie să se bazeze un părinte, educator moral sau consilier spiritual, pentru ai fi mai uşor în educarea sau creşterea morală, sunt: foloseşte Biblia şi fii plin de dragoste şi interes faţă de copil. Nu mă voi opri asupra acestor principii, datorită spaţiului puţin care a mai rămas; dar se înţelege nevoia acestor principii, în influienţarea creşterii spirituale a unui copil.

5. Şi în final mai rămâne o întrebare de săpuns, şi anume: Ce probleme trebuie să avem în vedere, cu care se confruntă copiii? Pentru a ajuta un copil să crească spiritual, trebuie să avem în vedere problemele acestota, cu care se confruntă aceştia. Nu trebuie să uităm faptul că, şi copiii au probleme pe care le confruntă în fiecare zi. Nu doar cei mari, cei maturi sau bătrâni au probleme! În societatea în care trăim, mai ales în secolul XXI, şi cei mici deja încep să aibă probleme, de care se lovesc în fiacare zi.

Acum să vedem problemele cu care se confruntă ei, şi pentru care trebuie să ne facem timp în ai ajuta să scape de ele şi a putea să crească spiritual. Muzica. Unul dintre ziarele franceze (necreştine) avea titlul: „Diavolul este viu şi îşi face auzit strigătul astăzi prin muzica hard-rock.” Trăim perioada democraţiei, în care fiecare ascultă cei place şi ce-l face să se „simtă bine.” Azi, aproape nimeni nu mai studiază istoria genurilor muzicale, pentru a cunoaşte rolul fiecărui gen muzical. Copiii, astfel sunt prinşi în mreaja diavolului prin muzica rock sau alte genuri, care invocă spiritele rele, şi care influienţează pe copii încă de mici, unii chiar din leagăn.

Un alt pericol, cu care se confruntă copii, este fumatul. Acest pericol începe tot din familie; dacă părinţii fumează, curând şi copii vor începe să ajungă patimi fumatului. Pot să certe aceşti părinţi pe copii lor să, nu mai fumeze, dar degeaba dacă ei fumează, le dă astfel un exemplu negativ.

Alte pericole sunt: alcoolul şi drogurile. Aceste 2 pericole, încep datorită celui de al patrulea pericol, numit prietenie strânsă cu necredincioşii. Mulţi copii de azi, sunt prinşi în patimile fumatului, al alcoolului şi al drogurilor, datorită tovărăşiilor rele. Trebuie recunoscut faptul că, sunt copii de creştini, care sunt prinşi în aceste vicii rele, datorită prieteniilor neplăcute lui Dumezeu.

Apoi vin pericolele: pornografia, avortul şi eutanasia, divorţul părinţilor, părinţi abuzivi sau neglijenţi, ocultismul, mass-media, etc. Acestea sunt pericolele cu care se confruntă copii secolului nostru. Este de mirat că, diavolul a reuşit să prindă pe cei mici cu astfel de lucruri îngrozitoare; dar este foarte adevărat; doar dacă privim în jurul nostru şi în alte regiuni, vom observa acest lucru rău. Pentru a scoate copii din aceste (calea acestor) pericole, trebuie să ţinem cont de principiile prezentate la răspunsurile celor 3 întrebări de mai sus.

În încheiere, vreau să nu uităm versetele psalmistului, din Psalmii 78:1-7 şi să ne dăm silinţa în a educa copii moral, ai consilia la nivel spiritual, chiar dacă nu sunt copii noştrii, cu atât mai mult, cei care sunt părinţi şi au copii. Doar astfel, se va vedea împlinirea Psalmilor 127 şi 128. Dumnezeu, vrea copii pentru Împărăţia Sa. Acolo ne vom întâlnii cu copii pe care i-am ajutat în creşterea lor spirituală. Trebuie să avem în vedere faptul că, viitorul societăţii depinde de felul în care sunt crescuţi moral copiii. Vrem să avem o dezvoltare pozitivă a societăţii? Să ne punem la treabă şi să ne îndreptăm spre cei mici, care strigă din spufletul lor mic după ajutor. Să nu-i lăsăm să se piardă în gunoaiele societăţii postmoderne. Dacă vrem să ne fie mai uşor în influienţarea spirituală a copiilor, haidem să nu-i lăsăm de mici, să se piardă. Diavolul, ştie că, dacă va lovi în copii, va lovi în viitorul societăţii. Dumnezeu, ştie că, dacă copii vor fi educaţi spiritula după planul Lui, viitorul societăţii, va fi în Împărăţia Lui veşnică. Dorinţa mea este ca, să ne ajute Dumnezeu să conştietizăm tot mai mult, nevoia de mântuire, de creştere spirituală a copiilor de lângă noi, ai noştrii (pentru cei căsătoriţi). Cum aşternem aşa să şi dormim!

Iosif

„Aceste lucruri l-i s-au întâmplat ca, să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră; peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” 1 Corinteni 10:11.

Privind pe paginile Sfintei Scripturi, printre multele lucruri din care putem trage foarte multe învăţături, pot fi chiar de la cei care ajută la construirea acţiunilor ei; care ajută la formarea bunului caracter moral al omului, pentru ca, acesta să fie identic chipului şi asemănarea Lui Dumnezeu – Genesa 1:26,27a. Uitându-ne la aceste personaje, prin care se construieşte acţiunile Bibliei, şi cercetându-le viaţa în-deaproape, vom observa în viaţa acestor oameni, atât lucruri negative, cât şi lucruri pozitive. Binenţeles că, avem acest drept de-ai cerceta; însă nu doar pentru a face o critică asupra vieţii lor, pentru ai condamna sau ai aclama; noi trebuie să criticăm viaţa lor, pentru a observa ceea ce ei au greşit, pentru ca, noi să nu mai facem acele lucruri negative; iar cele bune să le facem, pentru a ajunge la răsplata pe care au avut-o aceştia pe pământ şi nu numai, ci chiar şi în viaţa viitoare, veşnică. Viaţa acestor oameni, istoria lor, care este foarte bine cunoscută, chiar şi de copii, au în adâncul lor foarte multe învăţături, pe care dacă le vom lua în seamă, vom avea multe foloase din urma lor.

Studiind parte din Vechiul Testament, viaţa patriarhilor poporului Israel, am fost marcat de viaţa lui Iosif. Uitându-mă în istoria acestui om şi studiind despre el, am descoperit câteva lucruri importante despre acesta. Fiind şi eu un tânăr, am fost adânc surprins de unele descoperiri, pe care le-am avut în timp ce am studiat istoria acestui om. Deaceea m-am hotărât să dau în scris lucrurile care m-au marcat, studiind despre Iosif, fiul lui Iacov, nepotul lui Isaac, stră-nepotul lui Avraaam, din seminţia lui Adam, creaţia lui Dumnezeu.

01. Iosif sau educaţia unui Drept (Ţadik). Privind în viaţa lui Iosif, observăm derularea multor evenimente care se întâmplă în jurul vieţii acestuia, sau acţiuni care-l cuprind şi pe el. Deci, putem spune că, acest om este punctul care efectuează acţiuni şi experimentează acţiuni. Citind cele 13 capitole din Cartea Genesa (37,39-50), vom rămâne surprinşi de evoluţia acestui personaj între acţiunile ce se petrec în jurul lui şi acţiunile care le trăieşte acesta. O acţiune din care se poate deduce dreptatea acestui om, acţiune care-l cuprinde şi pe el, este cel din Genesa 39. După ce Iosif, este vândut de fraţii lui, acesta ajunge rob în casa lui Potifar. Potifar fiind binecuvântat de Dumnezeul evreilor, din pricina lui Iosif. Potifar ajungă să aibă o încredere nemai pomenită în acest tânăr rob evreu, şi îl pune stăpân peste toată casa lui. Biblia şi Midraş Rabba povestesc că, la un momend dat, în timp ce Iosif slujea în casa lui Potifar, care nu era acasă; nevasta lui Potifar, aflându-se în acel moment cu el în cameră, încearcă să-l seducă pe acest tânăr rob evreu, să se culce cu ea. Aici se poate vedea puterea de caracter a lui Iosif, de-a birui ispita curviei. De şi în ne-numărate rânduri, soţia lui potifar, încearcă să-l câştige pe Iosif, pentru a-şi satisface plăcerea sexuală, acesta refuză cu orice preţ. Oare decum aşa? Tatăl lui oricum nu era cu el, nici fraţii lui, nici măcar nu era în familia Israel, unde guverna Dumnezeu; ar fi putut avea motivul să spună că, Dumnezeu nu-l vede, pentru că, el era în Egipt, în mijlocul unui popor fără Zeul adevărat. Totuşi acest rob evreu afirmă: „Cum aş putea să fac, eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva Lui Dumnezeu?” El consideră că, Dumnezeu este pretutindeni, el aşa a avăţat de la părinţii şi bunicii lui că, Dumnezeu este peste tot şi vede totul. Ca să putem vedea mai bine faptul că, Iosif era un om drept, un pasaj din Midraş îi descriu pe Iosif şi pe femeia lui Potifar goi, în pat. Şi atunci? În ultima clipă, Iosif îşi evocase în gând chipul tatălui său, care-l adusese la realitate, iar el sărise din pat şi o luase la goană. Totuşi am avea argumente să spune-m că, Iosif putea foarte frumos să fi fost biruit de ispita curviei, mai ales că, era ispitit în fiecare zi şi era şi el în perioada de perbutare simţind nevoia de a trăi şi el sentimentele sexuale. Orice tânăr, până la urma urmei, simte nevoia sexuală, de a se căsătorii.

Despre Iosif pot să afirm (după cum scriam mai sus) că, şi-a adus aminte de Dumnezeul lui şi sfaturile tatălui său; însă Midraşul completează acest răspuns, afirmând că: Iosif ştia să-şi stăpânească instinstul sexual. În ciuda atmosferei de senzualitate, dominantă în Egipt, el a fost în stare să reziste femeii adultere, femeii lui Potifar, şi altora. … În ciuda nenumăratelor prinţese şi curtezane pe care Iosif le vedea zi de zi, toate seducătoare, unele împodobite cu bijuterii, altele îmbietor parfumate, altele arătâdu-şi ca unica podoabă trupul gol, el rămase cast. De neînduplecat.

Deaceea pot şi eu afirma că, Iosif întradevăr, este un drept (Ţadik), deoarece a ştiut să biruiască ispita curviei, gândindu-se la Dumnezeu şi bunele sfaturi date, de tatăl lui.

Aceta este primul lucru, care m-a marcat, studiindul pe Iosif. Faptul că, a reuşit să-şi înfrâneze poftele (Galateni 5:23), într-o lume a poftelor rele (Egipt). Trăind aceste vremuri, în care ca şi mai demult, sexualitatea a luat contururi de neimagitat, eu pot fi un Ţadik, ca şi Iosif.

02. Iosif – omul suferinţei şi gloriei. Este cel de-al doilea lucru care m-a uimit, citind despre Iosif şi studiind despre viaţa lui. Un principiu important, care l-am învăţat de la Iosif, este faptul că: dacă vrei să ai glorie, trebuie să (ştii să) porneşti de la suferinţă. Acest bărbat al Vechiului Testament, a ajuns la glorie, pornind de la suferinţă. Însă este greu să intri în suferinţă, nepregătit. Iosif, a fost pregătit pentru suferinţă. Înainte ca, Iosif să experimenteze suferinţa, el a avut o perioadă de pregătire pentru aceasta. Această perioada de pregătire, a avut-o acasă. Iosif, a avut o educaţie aleasă; tatăl lui, fiindu-i instructor, folosit de Dumnezeu.

Iosif, a reuşit să treacă de această pregătire, pentru suferinţă. Însă, Dumnezeu, a dorit ca, acest bărbat, să fie pregătit pentru glorie. Ar fi de neexplicat ca, Iosif să fie pregătit doar pentru suferinţă şi atât. Dumnezeu dorea ca, el să fie pregătit pentru glorie (înălţare). Suferinţa, de fapt, este pregătirea pentru glorie. Tânărul Iosif, a fost trecut de Dumnezeu prin suferinţă, prin această pregătire de 13 ani, pentru a merita posedarea gloriei.

Trei lucruri importante le-a învăţat Iosif, pentru a ajunge la glorie. În primul rând, a învăţat frica de Dumnezeu. Atunci când, a ajuns să fie ispitit de femeia senzuală a lui Potifar, observăm la Iosif teama de Dumnezeu; el spunea: „Cum aş putea să fac, eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva Lui Dumnezeu?”. Iosif nu L-a uitat pe Dumnezeu, deoarece a învăţat să-i fie frică de El; nu de altfel stă scris în Proverbe: „Frica de Domnul, este începutul Înţelepciunii!”. Temându-se de Dumnezeu, Iosif a învăţat şi înţelepciunea. Iosif este un conducător rânduit de Dumnezeu şi el a învăţat să se teamă de Dumnezeu, a învăţat înţelepciunea. Orice conducător mare, sau mic ar trebui să înveţe să se teamă de Dumnezeu, Înţelepciunea (Proverbe 8).

Un al doilea lucru învăţat de Iosif, a fost supunerea şi răbdarea. Vedem că, în cei 13 ani de suferinţă, Iosif este supus şi răbdător cu cei din jurul său. În vremea foametei care a bătut asupra Egiptului şi popoarelor din jur, când vin fraţii lui să cumpere de mâncare şi nu-l cunosc, acesta nu se răzbună pe ei pentru ceea ce ei i-au făcut în urmă cu 13 ani. Răbdarea aduce biruinţă. Iosif a experimentat acest lucru. Un conducător trebuie să înveţe să rabde şi nu numai să comande, ci să ştie şi să se supună Lui Dumnezeu, care este suveran peste toate. Şi un al treilea lucru, a fost cumpătarea. Un om care nu se poate controla şi nu se poate stăpânii, nu-i bun conducător peste alţii. Iosif, a dat dovadă de acest lucru, mai ales atunci când, se întâlneşte cu fraţii lui. A ştiut să fie cumpătat. După ce a învăţat aceste trei lucruri, Iosif a ajuns în sfârşit la gloria, de a fi conducător, peste ţara Egiptului. După pregătirea prin suferinţă, Iosif ajunge la gloria pregătită de Dumnezeu, la momentul potrivit.

O3. Iosif cel răutăcios. Este cam tare acest cuvânt, de răutăcios, însă trebuie să recunosc – după cele studiate şi citite despre Iosif – că, şi el a avut acest lucru. Acesta este lucrul, care m-a uimit cel mai tare, studiind despre Iosif. Cum? Iosif, răutăcios? Da, pentru că, toţi suntem oameni. Două, au fost lucrurile care scot în evidenţă răutatea lui Iosif. În primul rând: părinţii, l-au alintat, l-au tratat în mod special ca pe un favorit. Copilul acesta a avut haine speciale; în mod evident, a avut toată dragostea tatălui său, aşa cum nu au avut-o ceilalţi. Ştiţi ce se întâmplă cu un asemenea copil alintat? Devine obraznic, răutăcios cu ceilalţi. Iosif are un vis venit, desigur, din partea Lui Dumnezeu, dar el o spune cu aroganţă. Când are celălalt vis, iară-şi le-o spune când sunt adunaţi, ca efectul să fie cât mai mare. Un al doilea lucru, care scoate în evidenţă răutatea lui, este faptul că, pâreşte; devine părâşul fraţilor lui. Este bine până aici, însă, una este să te indigneze purtarea fraţilor tăi, şi alta e să fii mereu, purtătorul de pâră între tată şi feciori, pentru că iubim trădarea, dar urâm pe trădători. În orice pâră, este un grăunte de răutate. Şi exista acest grăunte de răutate şi în acţiunea lui Iosif. Dacă nu ar fi existat acest grăunte de răutate în pâra lui, el ar fi găsit altă formă de a trata vorbele rele ale fraţilor lui. Deaceea fraţii lui încep să-l urască. Astfel, Dumnezeu s-a folosit de cei 13 ani de suferinţă a lui Iosif, pentru al face – după cum spuneam mai sus – răbdător cu cei din jur. Suferinţa a prins bine în cazul lui.

04. Iosif în antiteză cu Iuda. Privind în capitolul 38 şi 39 din Genesa, se pot vedea două lucruri care fac antiteza, deosebirea dintre Iosif şi Iuda. Primul lucru este faptul că, amândoi sunt ispitiţi de senzualitatea feminină. Iuda este ispitit de Tamar adulamita, de care este biruit, şi cunoaştem consecinţele aceste ispitiri. Iar Iosif este ispitit de o egipteancă, chiar nevasta stăpânului său Potifar, însă nu este biruit de aceasta. Aici se poate observa diferenţa de putere a caracterului celor doi: unul este biruit, altul este biruitor. Acest lucru m-a uimit, observând comportamentul psihologic dintre cei doi fraţi, ai aceluiaşi tată. Cel de-al doilea lucru este faptul că, amândoi pleacă de acasă sau cel puţin dispariţia celor doi. Însă lucrurile se vor asemăna mult mai târziu, când cei doi fraţi vor ajunge conducători, unul în Egipt, celălalt în viitoarea naţiune Israel; însă, până acolo mai este mult, deoarece cei doi trebuiau prelucraţi de Dumnezeu pentru a devenii conducători. Deci, antiteza se obsearvă în caracterul psihologic al celor doi (când sunt puşi în faţa senzualităţii a două femeii străine) şi prin dispariţia celor doi de acasă, însă unul pentru a fi pregătit 13 ani pentru a conduce–elibera familia lui de foamete, iar celălalt pentru a fi testat de Dumnezeu pentru a fi conducător în viitoru-ndepărtat.

05. Iosif – salvatorul familieie sale. Ce curios lucru că, Dumnezeu S-a folosit de Iosif, în acest mod, de-al face eliberatorul familiei Israel, de foametea care a bătut peste Egipt şi popoarele din jur! Dumnezeu a prevăzut foametea ce v-a avea loc şi s-a folosit de suferinţele lui Iosif, pentru a-l pregătii pe acesta să-şi salveze familia de foamete. Suferinţele lui Iosif au avut rolul de-al pregăti pentru această perioadă nefastă, oamenilor. Deci, Dumnezeu se foloseşte şi de lucruri „negative” (nouă) pentru a face loc celor pozitive. Chiar şi într-un lucru negativ există un scop pozitiv! De fapt, Iosif este prototipul Lui Hristos, care tot prin suferinţe, a salvat omenirea de păcate. Hristos a trăit asemenea lui Iosif: a fost vândut de un „Iuda”; a stat pe lemnul crucii între doi tâlhari, ca şi Iosif în temniţă între doi condamnaţi; unul dintre tâlhari a fost mântuit, precum paharnicul care a fost lăsat în viaţă; dar după toate acestea, Isus a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu, a fost glorificat, la fel şi Iosif a fost înălţa al doilea după (la dreapta lui) Potifar; a fost ascultător de Iacov (37:13,14), ducându-se la fraţii lui să le ducă de mâncare, care l-au vândut şi i-au făcut rău, precum Domnul Isus, care a ascultat de Dumnezeu, venind în lume să ne aducă mântuirea (Psalmii 40:7,8), noi comportându-ne rău cu El, răstignindu-L; (Curios lucru!). Deci, şi de la Iosif, putem învăţa multe lucruri, chiar şi din cele negative, cu atât mai mult din cele pozitive! 1 Corinteni 10:11.