O, Tată Sfânt şi Divin!

Venim înaintea Ta

Să-Ţi mulţumim;

Căci ai lăsat Slava cerească

Şi ai venit în lumea pământească!

Doamne, Tată, ce locuieşti în ceruri;

Ai privit spre noi, cei de pe Pământ,

Spre ale noastre nevoi şi lipsuri,

Cufunda-ţi în păcat, cantr-un mormânt.

Ai privit cu Milă şi-ndurare

Spre ale Tale creaturi murdare,

Ce se zbat în păcate grele –

Ce sufletul îl ţin legat –

În închisoarea de păcat

Prin lanţurile sale.

Ţi-a fost milă de omul

Înşelat de diavolul,

Ce la amăgit cu şiretlic,

Printr-un lucru de nimic –

Amăgindu-l în Eden,

În Raiul cel etern,

Printr-un fruct oprit.

Iar de atunci şi până acum

Omul în păcat a tot căzut;

Ajungând ca un om nebun,

Căci binele nu al făcut.

Pentru toate acestea Domne,

Ai făcut un Plan de salvare.

În acest Plan L-ai împlicat

Pe Fiul prea Înalt.

Aici jos, L-ai trimis,

De sus din cer, din Paradis

La-I trimis la noi jos,

La omul păcătos.

Ai îngăduit ca, să trăiască

În condiţia omenească:

A simţit lipsuri, nevoi –

A trăit ca şi noi –

Ia fost şi sete,

A fost obosit şi trudit,

A simţit frigul şi căldura –

Dragostea şi ura,

A fost respins sau acceptat,

De omul ce l-a creat.

Însă, El niciodată a greşti,

Pentru că, era Desăvârşit.

A făcut semne şi minuni

Pentru oameni răi sau buni;

Însă de oamenii cei răi,

A fost refuzat şi batjocorit.

Iar aceşti oameni fără căpătâi,

L-au bătut, L-au răstignit,

Pe o cruce L-au urcat.

În cuie L-au pironit.

Dar, EL toate le-a răbdat –

Ca un Miel nevinavat –

Pentru al omului păcat.

Planul de Mântuire,

L-a sus la îndeplinire –

Planul minunat

Pentru noi aplicat.

Vrem ca de „Crăciun”,

Să sărbătorim cu bucurie;

Căci Isus Cel Bun,

A venit pe această glie.

S-a născut ca un Copilaş,

Micuţ şi drăgălaş.

De aceea Ţie ne-nchinăm,

Vrem să, te adorăm!

La acestă sărbătoare,

Să luăm cu toţi aminte,

Că, Biblia vrea să ne înveţe,

Care este scopul mare:

Căci, Tu Te-ai Născut

Pentru omul care L-ai făcut.

De aceea, haide-ţi cu toţi

Să sărbătorim pe mielul Divin

Ce S-a coborât la cei morţi

În păcate şi le-a adus Darul divin:

Mântuirea de păcate,

O viaţă de la moarte.

Prin Naşterea Lui,

Noi să trăim –

Fii ai cerului –

Să n umai murim!

Naşterea Lui, să ne fie folositoare,

Pentru a noastră salvare!

Să-I sărbătorim Naşterea în umilinţă,

Ccăi prin Naşterea lui, ne-a dat viaţă.

O viaţă veşnică cu Dumnezeu,

În veşnicia Edenului Său,

Fi binecuvîntat,

Dumnezeu prea Înalt,

Că Te-ai Născut pentru noi

Să nu mai trăim în gunoi!

Să nu mai fim condamnaţi.

Ce mare har să fi sănătos!

Să ai un trup cu folos…

Dar cel mai mare Har,

Ce-l poate primi omul în dar;

Este, să fie sănătos

În credinţa lui Hristos!

Ce mare har este să vezi!

Din priviri, să radiezi,

Fericirea mulţumitoare

Căci, ai ochii de valoare.

Dar cel mai mare Har

Ce-l poate primi omul în dar;

Să-L vadă pe Domnul

Ce i-a creat lui ochiul,

Să vadă a Lui lucrări

Şi-ale Lui veşnice-ndurări.

Ce mare har este s-auzi!

Să ai urechi, ce nu sunt surzi.

Să ai urechile sănătoase,

Ce prind sunetele frumoase.

Dar cel mai mare Har

Ce-l poate primi omul în dar;

Este să audă

Prin vocea Lui cea Blândă

Cuvinte pline de Har,

De la crucea din Calvar

Pentru cel ce-i păcătos,

Să sentoarcă la Hristos.

Ce mare har e. să miroşi

Parfumul lucrurilor de jos!

Să simţi cu mulţumire

Parfumul ce-ţi dă fericire.

Dar cel mai mare Har

Ce-l poate primi omul în dar;

Să miroase valorile lui Hristos

Ce pentru suflet cu folos.

Să nu miroase gunoaiele drăceşti,

Dăunătoare pentru veci de veci!

Ce mare har e, să glăsuieşti!

Cu gura ta, să poţi să, vorbeşti;

Să stai de vorbă; şi amicii

Prin vorbe bune să-i câştigi.

Dar cel mai mare Har

Ce-L poate primi omul în dar;

Să vorbească despre Dumnezu

Despre Mila Lui, şi Harul Său;

Ce, S-a revelat prin Isus

Prin a Sa Lucrare de nespus,

Ce-a înfăptuit-o aicea jos,

Pentr-a ne duce în Raiul Glorios.

Ce mare har e, să poţi mişca!

Trupul a-l utiliza.

Să poţi mergi şi să vi,

Trupul să-l poţi folosi

Dar cel mai mare Har

Ce-l poate primi omul în dar;

Este să, poată mişca;

Pentru Domnul a lucra,

În veci, a face voia Sa.

Ce mare Har e, să tăieşti!

Pe Dumneze să-L proslăveşti!

Ce mare Har e, să fi sănătos

Şi să fi a Lui Hristos!

Doamne, ce mult Te iubesc!

Căci Harul Tău ceresc,

Peste noi s-a revărsat

Şi din păcate ne-a salvat!

Pe o cruce ai murit,

În locul nostru Te-ai jertfit;

Păcatul nostru ai iertat –

De al moarte ne-ai scăpat.

Cine poate azi să, tacă,

Când a lui haină pătată,

A fost curăţată de Isus?

Ce-a coborât din cer sus

Pe Pământ aicea jos –

Pentru omul păcătos.

Cine poate azi să spună

Despre Dragostea cea bună?

Ce-a fost arătată

La omenirea toată –

Sus pe dealul Golgota

Unde El şi-A dat viaţa. –

Hai să Lăudăm cu toţii

Pe Cel ce-nvie morţii;

Căci şi pe noi ne-a înviat

Din păcatul blestemat!

Dacă tu, nu ai azi parte

De iertarea de păcate;

Te grăbeşte, chiar acum…

Să, n upierzi momentul bun,

Când poţi să fi înviat

Din păcatul-ntunecat!

Dacă, la Hrist azi vi,

Viaţă-n dar, tu vei primi.

Deci, nu amâna momentul,

Când să, fi iertat de Domnul!

După ce iertarea o vei primi,

Vericit veşnic, ai să fi!

Atunci vei putea şi tu spune

Despre această mare minune.

Şi vei spune împreună cu mine:

Doamne, ce mult Te iubesc!

Căci Harul Tău ceresc,

Peste noi s-a revărsat

Şi din păcate ne-a salvat!…

Viaţa aceasta trecătoare,

N-are lucruri promiţătoare;

Totu-i goană după vânt

Şi deşert pe-acest pământ.

Una din părţile vieţii este – suferinţa,

Ce încearcă la om credinţa.

Suferinţa-i testul vieţii,

Ce îl iei doar prin credinţă;

De îl cazi, eşti corigent;

De îl iei, eşti absolvent.

Suferinţa-i indicator

Spre cerul fără nor;

De te laşi de el îndrumat

Ai un cer asigurat;

Însă de te răzvrăteşti

Ajungi în iadul cel de veci.

Deci tu frate, dragă soră,

Nu te răzvrăti în suferinţă,

Căci Domnul îţi dă biruinţă.

Iar atunci când încercarea,

Pare-aţi îngreuia cărarea;

Dumnezeu e vegheator,

Din cer sus Ocrotitor.

Pe Drumul Vieţii cu Dumnezeu, nimic e greu, deoarece "Pot totul în Hristos, care mă întăreşte!" Dacă, pe Drumul Vieţii, îl ai pe Hristos, Cuvântul Vieţii şi greul va fi uşor!!!

Tinereţea-i ca o rouă -

A omului comoară.

Pe care o îngrijeşti,

Prin valori Dumnezeieşti;

Sau o dispreţuieşti,

Cu valorile fireşti.

Ea este trecătoare,

Ca şi păsări migratoare;

Ca aburul ce-apare, şi apoi dispare;

Ca o floare plăcut mirositoare,

Ce creşte, se usucă, şi… dispare.

Ca si-un gând, e tinereţea,

Trece şi vine bătrâneţea.

Tinereţea de-o trăieşti

Şi pe Dumnezeu nu-L părăseşti,

Atunci fericit vei fi

Cu Isus în veşnicii.

Dar, dacă-L părăseşti,

Să ştii [că] amarnic tu greşeşti!

…………………………………

Fiecare om pe-acest pământ,

A avut o tinereţe.

…………………………………

Atât timp cât tu eşti tânăr:

Adevărul să-l trăieşti,

Pe Dumnezeu tu să-L iubeşti;

Fă-ţi din Biblie – indicator

Spre cer – un Rai – moştenitor;

Din rugăciune, fă-ţi întăritură,

Ce de păcat [el] te apără;

Din cântare – bucurie,

Pentru o veşnică veselie.

Tinere păstrează-ţi curată tinereţea,

Căci fericită-ţi fi-va bătrâneţea.

Pe Domnul să-L slujeşti,

Încă de când tu tânăr eşti.

La urmă rău nu-ţi v-a părea.

Când răsplătirea ţi-o vei vedea.

În concluzie, amice,

Vreau să-ţi spun:

Satan vrea să strice

Tot ce-i tânăr şi frumos,

Ca s-ajungă urâcios.

Tu, nu te lăsa tras în jos,

Pe pământul păcătos;

Tu, însă, urcă sus,

Pân vei ajunge cu Isus.

Atunci, fericit vei fi,

Când Raiu-l vei moşteni.