De nu s-ar fi născut Hristos,
Noi am fi singuri aicea jos;
El, însă ceru-a părăsit
Şi jos El a venit,
Pentru a trăi ca şi noi:
În suferinţe şi nevoi.
Slava Tatălui a părăsit,
Pentru-a trăi Cel mai umilit.
De nu s-ar fi născut Isus,
N-am mai ajunge-n ceruri sus;
N-am mai fi mântuiţi,
Ci pe veci de veci pierduţi.
Într-un grajd El s-a născut,
Pentru noi umil, dar s-a făcut.
Un copilaş micuţ a fost
Domnul nostru, Isus Hristos;
Pentru ca noi să creştem mari
Şi sfinţi să trăim aicea jos,
Adevăraţi martori ai lui Hristos.
Să nu mai trăim în păcat,
Pe pământul blestemat!
Ci în neprihănire,
Pentru a Domnului mărire.
El pentru noi, dar s-a născut,
Într-o viaţă nouă, ne-a conceput,
Pentru Raiul Său etern.
Naşterea Lui e folositoare.
Pentru toţi chiar o salvare,
Din lumea prea păcătoasă,
Întinată, veninoasă.
De aceea şi noi să ne umilim,
Ca şi El noi să trăim:
Mântuiţi de-orice păcate,
Având vieţile curate.
Naşterea Lui, să ne fie folositoare;
Un element pentru noi – de salvare.
Haide-ţi cu toţi să ne grăbim
La ieslea Lui noi să venim,
Să ne naştem şi noi ca El,
Pentru o viaţă veşnică
Sus în ceruri pregătită.
Prin naşterea Lui,
Noi să fim ai Domnului.
S-ajungem sus la masa Mielului
În eterna sărbătoare,
Ce-i veşnic nepieritoare.
Etichete Poezii
