Doamne, ce mult Te iubesc!
Căci Harul Tău ceresc,
Peste noi s-a revărsat
Şi din păcate ne-a salvat!
Pe o cruce ai murit,
În locul nostru Te-ai jertfit;
Păcatul nostru ai iertat –
De al moarte ne-ai scăpat.
Cine poate azi să, tacă,
Când a lui haină pătată,
A fost curăţată de Isus?
Ce-a coborât din cer sus
Pe Pământ aicea jos –
Pentru omul păcătos.
Cine poate azi să spună
Despre Dragostea cea bună?
Ce-a fost arătată
La omenirea toată –
Sus pe dealul Golgota
Unde El şi-A dat viaţa. –
Hai să Lăudăm cu toţii
Pe Cel ce-nvie morţii;
Căci şi pe noi ne-a înviat
Din păcatul blestemat!
Dacă tu, nu ai azi parte
De iertarea de păcate;
Te grăbeşte, chiar acum…
Să, n upierzi momentul bun,
Când poţi să fi înviat
Din păcatul-ntunecat!
Dacă, la Hrist azi vi,
Viaţă-n dar, tu vei primi.
Deci, nu amâna momentul,
Când să, fi iertat de Domnul!
După ce iertarea o vei primi,
Vericit veşnic, ai să fi!
Atunci vei putea şi tu spune
Despre această mare minune.
Şi vei spune împreună cu mine:
Doamne, ce mult Te iubesc!
Căci Harul Tău ceresc,
Peste noi s-a revărsat
Şi din păcate ne-a salvat!…
Etichete Poezii
