Atunci când păcătuim, viaţa este sfărâmată. Păcatul, este o cangrenă, care ajută la putrezirea vieţii, date de Zeu prin suflarea gurii Sale, în nările omului. De fiecare dată când păcătuim, viaţa noastră începe să putrezească, ca o lepră.
De fapt păcatul, este o cangrenă leproasă. Orice păcat, fie că, ni se pare nouă că-i “mic” sau “mare”, el face în noi un gol mare, din care se desprinde încet, dar sigur, bucăţi din viaţă.
Dacă, am fi în locul Zeului – şi am vedea cu ochii Lui Sfinţi, cum din miliardele de oameni, care trăiesc pe acest Pământ blestemat de păcat – cad bucăţi de viaţă, care a dat în cangrenă; sigur ne-am îngrozii şi am ajunge mai fixişti, ca şi cel mai fixist ascet; şi ne-am strădui să nu-L mai supărăm pe Zeu, nici prin orice fel de păcătuire!!!
De fapt, ar trebui să, stăm pe gânduri ştiind că, viaţa ce o purtăm în cortul de carne, e dată de Zeu din însuşi suflarea Lui caldă. Ar trebui să ne gândim serios la acest fapt, şi să preţuim faptul că, suntem creaţi de Zeu – din ţărână – şi din Zeu – din suflarea gurii Lui, care ne tot îndeamnă să, umblăm pe calea pocăinţei, prin Cuvântul Vieţii, care este Hristos Iesus (Ioan 1:1…; 14:6).
Însă, cine nu vrea să, se pocăiască – cât încă mai are vremea de har, în faţa lui – Zeul îşi va retrage Suflarea Lui din om (Genesa 6:3) şi astfel, el va ajunge “pustiu şi gol” (Genesa 1:1; 2:25), iar ântr-un final, va ajunge “afară”, unde sunt păcătoşii (Apocalipsa 21:8; 22:15)!!!
Însă, Zeul care nu este doar “foc mistuitor”, ci şi “dragoste” şi bunătate” (Romani 2:4b) ş ideaceea, El ne îndeamnă să, ne pocăim. Astfel, viaţa nostră nu va mai cunoaşte degradarea păcatului.
Pentru toţi cei care doresc, ca viaţa lor să, nu mai fie atacată de cangrena păcatului; există un medicament, care să stopeze operaţiunea cangrenei păcatului. Chiar dacă pentru cangrena leprei fizice sau al altor boli trupeşti, nu există medicamente, totuşi pentru cangrena păcatului, a bolii spirituale, exită. Leacul acetsei boli, este dragostea şi bunătatea lui Zeu. În galateni 5:22,23 ne este specificat că, unele dintre însuşirile Roadei Duhului Sfânt, este “dragostea” şi “bunătatea”. Dacă Duhul Sfânt este Zeul şi el este caracterizat de dragoste (1 Ioan 4:8b, 16b) şi bunătate; Atunci înseamnă că, El este gata să intervină în problema majoră a sufletului uman păcătos; pentru al vindeca de păcat şi consecinţa acestuia: putrezirea sufletului – pierderea lui în veşnicul iad, sută la sută, existent!!!
Dacă doreşte cineva Viaţă, să vină la Hrisos Domnul Mântuitor!
Grăbiţi-vă cât mai e har!!!
ISAIA 55:1!!!
Etichete Meditaţii
