Herr das Licht Deiner Liebe

Israeli National Anthem – הַתִּקְוָה

Yerushalayim

“Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!” Psalmii 137:5

Patimile lui Hristos!

Biblia

Biblia exprimă în paginile ei gândurile lui Dumnezeu, starea omului, calea mântuirii, soarta păcătoşilor şi fericirea veşnică
a urmaşilor lui Hristos. Doctrinele ei sunt sfinte, principiile ei călăuzitoare sunt obligatorii, istorisirile ei sunt adevărate,
iar hotărârile ei nu se schimbă. Citeşte-o ca să fi mai înţelept, crede-o ca să fi sfânt. Ea este lumina care te călăuzeşte,
hrana care te susţine şi mângâierea care te reconformează.

Biblia este harta călătorului, toiagul pelerinului, busola
pilotului, sabia soldatului şi statutul creştinului. De pe paginile ei aflăm că, Paradisul este acesibil, cerul s-a deschis, iar
porţile iadului au fost învinse. Subiectul grandios al acestei Cărţi, este Hristos; intenţia ei, este binele nostru; iar scopul
ei final este Gloria lui Dumnezeu.

Biblia trebuie să ne umple gândurile, să ne stăpânească inima şi să ne îndrume paşii.
Citeşte-o pe îndelete, în mod regulat şi cere-I lui Dumnezeu în rugăciune, să-ţi descopere înţelesul ei. Ea este o mină de
diamante, un paradis al slavei şi un fluviu de bucurie. Ea ţi-a fost dată pentru acum, va fi deschisă la judecată, şi
amintirea ei va fi neştearsă. Ea ne invită să o citim cu cea mai înaltă responsabilitate, îi condamnă pe toţi cei care
tratează cu uşurinţă conţinutul ei sacru şi îi răsplăteşte pe cei care se dedică acestei măreţe lucrări.

Isaia 9:6,7

Căci, un Fiu ni s-a Născut

Pentru omul cel pierdut;

Dragostea s-a întrupat,

Pentru omul vinovat.

Un Fiu ni s-a dat,

Copil de Împărat;

Prinţul Dragostei desăvârşite,

Să, ne mântuiască de păcate.

Şi domnia va fi pe umărul Lui,

Căc e fiul Împăratului.

Şi va domni o veşnicie,

În a Lui Îămpărăţie.

Îl vor numi: Minunat,

Pentru Planul Său cel mare,

Ce pentru noi s-a realizat,

Urzitor de salvare.

Îl vor numi: Sfatnic,

Căci, El veşnic

Dă sfaturi perfecte,

Fără defecte.

Îl vor numi: Dumnezeu tare,

Căci, El e atotputernic

Şi rămâne veşnic

Stânca ocrotitoare!

Îl vor numi: Părintele veşniciilor,

Pe Cel fără început şi sfârşit.

Părintele tuturor oamenilor,

Pe care ia mântuit.

Îl vor numi: Domnul Păcii,

Căci, El dă linişte deplină;

Doar omul la El să vină,

La Pacea cea din veşnicii!

El va face ca, domnia Lui să crească,

Iar cei neprihăniţi, cei fără pată,

Ce şi-au trăit viaţa nentinată,

Vor domni, în Împărăţia cerească.

Şi o Pace fără sfârşti

Va domni în Raiul Său;

Iar cei ce n-au făcut rău,

Se vor bucura finit.

O va întări şi o va sprijini.

În Împărăţia veşnicului Zeu

Nu vor mai exista duşmani,

Căci vor fi aruncaţi în veşnicul greu.

Judecată şi neprihămire

Va exista în strălucire,

Pentru cei ce-l vor moşteni;

De acum şi-n veci de veci…!

Naşterea lui Hristos.

De nu s-ar fi născut Hristos,

Noi am fi singuri aicea jos;

El, însă ceru-a părăsit

Şi jos El a venit,

Pentru a trăi ca şi noi:

În suferinţe şi nevoi.

Slava Tatălui a părăsit,

Pentru-a trăi Cel mai umilit.

De nu s-ar fi născut Isus,

N-am mai ajunge-n ceruri sus;

N-am mai fi mântuiţi,

Ci pe veci de veci pierduţi.

Într-un grajd El s-a născut,

Pentru noi umil, dar s-a făcut.

Un copilaş micuţ a fost

Domnul nostru, Isus Hristos;

Pentru ca noi să creştem mari

Şi sfinţi să trăim aicea jos,

Adevăraţi martori ai lui Hristos.

Să nu mai trăim în păcat,

Pe pământul blestemat!

Ci în neprihănire,

Pentru a Domnului mărire.

El pentru noi, dar s-a născut,

Într-o viaţă nouă, ne-a conceput,

Pentru Raiul Său etern.

Naşterea Lui e folositoare.

Pentru toţi chiar o salvare,

Din lumea prea păcătoasă,

Întinată, veninoasă.

De aceea şi noi să ne umilim,

Ca şi El noi să trăim:

Mântuiţi de-orice păcate,

Având vieţile curate.

Naşterea Lui, să ne fie folositoare;

Un element pentru noi – de salvare.

Haide-ţi cu toţi să ne grăbim

La ieslea Lui noi să venim,

Să ne naştem şi noi ca El,

Pentru o viaţă veşnică

Sus în ceruri pregătită.

Prin naşterea Lui,

Noi să fim ai Domnului.

S-ajungem sus la masa Mielului

În eterna sărbătoare,

Ce-i veşnic nepieritoare.

Mulţumire…

O, Tată Sfânt şi Divin!

Venim înaintea Ta

Să-Ţi mulţumim;

Căci ai lăsat Slava cerească

Şi ai venit în lumea pământească!

Doamne, Tată, ce locuieşti în ceruri;

Ai privit spre noi, cei de pe Pământ,

Spre ale noastre nevoi şi lipsuri,

Cufunda-ţi în păcat, cantr-un mormânt.

Ai privit cu Milă şi-ndurare

Spre ale Tale creaturi murdare,

Ce se zbat în păcate grele –

Ce sufletul îl ţin legat –

În închisoarea de păcat

Prin lanţurile sale.

Ţi-a fost milă de omul

Înşelat de diavolul,

Ce la amăgit cu şiretlic,

Printr-un lucru de nimic –

Amăgindu-l în Eden,

În Raiul cel etern,

Printr-un fruct oprit.

Iar de atunci şi până acum

Omul în păcat a tot căzut;

Ajungând ca un om nebun,

Căci binele nu al făcut.

Pentru toate acestea Domne,

Ai făcut un Plan de salvare.

În acest Plan L-ai împlicat

Pe Fiul prea Înalt.

Aici jos, L-ai trimis,

De sus din cer, din Paradis

La-I trimis la noi jos,

La omul păcătos.

Ai îngăduit ca, să trăiască

În condiţia omenească:

A simţit lipsuri, nevoi –

A trăit ca şi noi –

Ia fost şi sete,

A fost obosit şi trudit,

A simţit frigul şi căldura –

Dragostea şi ura,

A fost respins sau acceptat,

De omul ce l-a creat.

Însă, El niciodată a greşti,

Pentru că, era Desăvârşit.

A făcut semne şi minuni

Pentru oameni răi sau buni;

Însă de oamenii cei răi,

A fost refuzat şi batjocorit.

Iar aceşti oameni fără căpătâi,

L-au bătut, L-au răstignit,

Pe o cruce L-au urcat.

În cuie L-au pironit.

Dar, EL toate le-a răbdat –

Ca un Miel nevinavat –

Pentru al omului păcat.

Planul de Mântuire,

L-a sus la îndeplinire –

Planul minunat

Pentru noi aplicat.

Vrem ca de „Crăciun”,

Să sărbătorim cu bucurie;

Căci Isus Cel Bun,

A venit pe această glie.

S-a născut ca un Copilaş,

Micuţ şi drăgălaş.

De aceea Ţie ne-nchinăm,

Vrem să, te adorăm!

La acestă sărbătoare,

Să luăm cu toţi aminte,

Că, Biblia vrea să ne înveţe,

Care este scopul mare:

Căci, Tu Te-ai Născut

Pentru omul care L-ai făcut.

De aceea, haide-ţi cu toţi

Să sărbătorim pe mielul Divin

Ce S-a coborât la cei morţi

În păcate şi le-a adus Darul divin:

Mântuirea de păcate,

O viaţă de la moarte.

Prin Naşterea Lui,

Noi să trăim –

Fii ai cerului –

Să n umai murim!

Naşterea Lui, să ne fie folositoare,

Pentru a noastră salvare!

Să-I sărbătorim Naşterea în umilinţă,

Ccăi prin Naşterea lui, ne-a dat viaţă.

O viaţă veşnică cu Dumnezeu,

În veşnicia Edenului Său,

Fi binecuvîntat,

Dumnezeu prea Înalt,

Că Te-ai Născut pentru noi

Să nu mai trăim în gunoi!

Să nu mai fim condamnaţi.

Scopul Naşterii lui Hristos

Ce bucurie,

E să se ştie:

Că Dumnezeul PreaÎnalt,

Din cerul minunat,

Pe Hristos, Mântuitorul

L-a trimis la tot poporul,

Pirdut în păcat, fără viitor,

Sub mâna cea grea, prea rău apăsător.

Umil, în paie – în chip smerit –

Hristos, pe pământul plin de păcat

La noi jos S-a coborât.

Şi din robie ne-a salvat.

A lăsat Gloria cerului

Şi între oameni Sa Născut.

A trăit în condiţiile omului,

Căci pe toţi El, ne-a iubit.

Sa Născut într-un loc sărac.

Nu a avut loc într-un palat;

De cei mari a fost refuzat,

Iar cei mici cu dragoste L-au primit,

Împreună cu ei, într-un loc smerit.

A lăsat locul cel ami valoros

Şi a venit locul cel mai de jos:

Din Gloria cerească,

A venit în sfera pământească.

Iată dragostea de Tată,

La om, El şi-o arată!

Prin Naşterea lui Hristos

Să ierte pe cel păcătos.

Aceasta e Dragostea măreaţă,

Ce aduce pe om la Viaţă.

Cine s-ar fi gândit,

Că pentru omul trudit,

De păcat împovărat;

Să vină şi să-L fi salvat?

Cine poate să exprime

Dragostea măreaţă, Divină?

Cine poate să spună

Despre cea mai mare minune?

Oare cin’ ar fi putut

Să lase tot ce e mai bun?

Şi pentru un om pierdut,

Lăsat pe margine de drum;

Să împrăştie bunătate,

Milă, Pacem Îndurare,

Fericire, dragoste

Şi din plin Iertare?

Cine poate să se nască,

Pentru o lume păcătoasă?

Cine ar renunţa

La reputaţia sa,

Pentru un amărât,

De vrăşmaş batjocorit?

Dar, Hristos Mântuitorul –

A ales să, lase totul

Şi din Slava cerească,

A coborât, în lume să se Nască.

A lăsat orice Valoare

Pentru a omului salvare!

A fost gata să se Nască,

În trup omenesc,

Pentru omul pământesc,

Să-l mîntuiască!

De aceea, de „crăciun”:

Să ne gândim la Domnul Bun;

Să ne amintim,

Că, Hristos, Cel Iubitor,

Ne-a venit în Ajutor;

Din păcate să ne ridice!

Să uităm niciodată,

Cât va fi lumea toată,

Că, de „Crăciun”, sărbătorim

Pe Cel ce-I Veşnic şi Divin!

Pentru om, din cer

Sa coborât la toţi.

Ca cei ce în lume pier,

Să fie mântuiţi.

Orice om să fie eliberat

Din a lanţului păcat.

Să, dăm la oparte

Tot ce ne desparte

De adevărata valoare.

Al acestei sărbători!

Să, înlăturăm orice piedică,

Ce de adevăr ne desparte:

Pe moş crăciun, brad şi ciocolată,

Îmbuibarea şi dsfrânarea,

Pentru a nu se pierde adevărata valoare.

Să dăm la o parte cele trecătoare,

Ce sunt fireşti şi înşelătoare!

La minunatul Salvator,

Să privim corespunzător.

Să nu-L înlocuim pe Sărbătorit,

Cu lucruri de nimicit.

Această Sărbătoare,

Fie-ne folositoare!

O! Cât de minunat

Că, cerul Ai lăsat

Şi la noi te-ai coborât,

Din cerul Tău prea Sfânt.

Îţi mulţumim că, Te-ai Născut,

În această lume de păcat;

Căci de noi Ţia păsat

Şi-Ai făcut acest lucru.

Vrem să dăm la oparte, orice păcat,

Să neamintim de Planul minunat

Ce L-Ai înfăptuit;

Pentru omul rătăcit,

Născându-Te pe Pământ;

Să, ne duci în cerul Sfânt.

Lăsând Slava minunată,

Pentru omul cel cu pată.

Îţi mulţumim în umilinţă,

Pentru al Tău Plan

Ce L-ai aplicat

Pe Pămâtul stricat.

De aceea cu bucurie

Îţi aducem Slavă Ţie!

Că Dumnezeul PreaÎnalt

Din cerul minunat,

Pe Hristos, Mântuitorul,

La trimis la tot poporul,

Pierdut în păcat, fărăr viitor

Sub mâna cea grea, pra rău apăsător

Îţi mulţumim că, Te-ai Născut!!!

Am fost clopot